A fost odata ca niciodata..o mica scoica..statea pe malul unui infinit azur acvatic; statea in soare si sorbea cu nesat razele acestuia, umplandu-se de viata si sentiment..zile in sir, in apus si in rasarit, hranindu-se cu taina vietii, oferind taina sufletului din carapacea sa...
Pana cand intr-o zi a venit apa albastra si a inghitit-o..un val imens a purtat-o spre adancuri, in racoarea nebanuita a marii...Apele albastre au spalat sufletul scaldat atatea zile de soare, alinand arsita din mijlocul carapacei stravezii..
Liniste deplina pana in ziua cand un vant rauvoitor a iscat valurile...
Furia naturii linistite de atatea vreme a izbucnit din senin...
Valuri uriase s-au ridicat in inaltul albastrui, luand odata cu ele si mica carapace, iar in nici cateva secunde au izbit-o de malul urias, din piatra, al apei...
M-am sfaramat; Cu un zgomot asurzitor valurile s-au spart deasupra mea si dintr-odata nu am mai simtit nimic.Sufletul meu s-a imprastiat pe niste pietre reci si ostile, apa l-a spalat indata si l-a cufundat in adancurile ei..s-a dus..definitiv..
Undeva, pe malul stingher, o carapace goala si sparta mai are putin glas sa ceara cuiva ajutor, sa ii inapoieze continutul pretios, insa malul e pustiu, doar vantul rece, apa ucigatoare si nori care te apasa greu...Strigatul ramane pe veci fara ecou...ecoul a disparut ingropat in malurile adanci;
Nu mai exist, nu voi mai renaste..sunt doar niste ultime cuvinte..am fost, nu voi mai fi...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
Prea pesimist, prea trist, as vrea mai mult optimism, si cat de cat realism (rima aiurea). Nu lasa suferintele sa te macine pe dinauntru, cauta pe cei care te implinesc si traieste pentru ei. Nu cauta sa traiesti pentru vise si pentru cei care nu te apreciaza...ramai in viata pentru cei ce tin la tine...
Frumos blog :*:*:*:*
Mai ales poza:*:*:*
pup :*:*
Trimiteți un comentariu