Tot noapte...

...dar dupa aproape un an jumate...tot tarziu, singura, doar eu si momentele mele. Alte vremuri, alte stari, unele bune, altele mai putin bune...o persoana putin schimbata sau complet diferita de cea pe care o cunoasteam pe vremuri. Nu mai exista timp pentru mine, pentru ceea ce simt eu, sau poate ca sentimentele te coplesesc intratat de mult incat nici nu mai realizezi care este propria ta persoana.Fumez o tigara si imi amintesc cum era pe vremea cand aveam timpul necesar sa iau o gura de aer si sa privesc cum imbobocesc florile...cand ascultam vantul gonind spre nori, cum simteam mangaierea soarelui in obraji, cand auzeam sufletul prietenilor vibrand in urechi...parca toate acestea au pierit undeva departe...
Cateodata stau si ma gandesc cat de tare iti poate distruge viata acest "online" blestemat?...Merita oare sa uiti de necesitatile personale? Sa nu mai iesi din casa cu zilele sa inspiri fulgii de zapada sau lumina soarelui? Sa nu stii ce este aceea imbratisarea calda si sincera a copilului tau? Sau vorba buna a unui prieten apropiat? Cred ca monitorul iti innegreste sufletul si iti orbeste privirile intratat de mult incat practic uiti de tine si de cei din jurul tau. E o lume care te acapareaza atat de mult incat iti dispare si farama de sclipire din ochi sau seninatatea din inima...Te consoleaza atat de mult un zambet sin cealalta casuta de skype sau de messenger? De fapt la tine in fata monitorului esti tot tu, singurel, doar cu gandurile tale, fara nici un plan pentru ziua de maine si fara nici un scop in viitor...
Iti dispare pana si inspiratia de a pune pe o coala de hartie fanteziile personale sau gandurile ascunse care te bucura sau te intristeaza..mai reactioneaza poate o lacrima in coltul ochilor impaienjeniti de atatea jocuri si linkuri...
Dezastru total...clipe pretioase pierdute on...somn pierdut cand poti visa, cu ochii inchisi, ca esti o farama de cer si esti scaldat de lumina lunii :)