Tot noapte...

...dar dupa aproape un an jumate...tot tarziu, singura, doar eu si momentele mele. Alte vremuri, alte stari, unele bune, altele mai putin bune...o persoana putin schimbata sau complet diferita de cea pe care o cunoasteam pe vremuri. Nu mai exista timp pentru mine, pentru ceea ce simt eu, sau poate ca sentimentele te coplesesc intratat de mult incat nici nu mai realizezi care este propria ta persoana.Fumez o tigara si imi amintesc cum era pe vremea cand aveam timpul necesar sa iau o gura de aer si sa privesc cum imbobocesc florile...cand ascultam vantul gonind spre nori, cum simteam mangaierea soarelui in obraji, cand auzeam sufletul prietenilor vibrand in urechi...parca toate acestea au pierit undeva departe...
Cateodata stau si ma gandesc cat de tare iti poate distruge viata acest "online" blestemat?...Merita oare sa uiti de necesitatile personale? Sa nu mai iesi din casa cu zilele sa inspiri fulgii de zapada sau lumina soarelui? Sa nu stii ce este aceea imbratisarea calda si sincera a copilului tau? Sau vorba buna a unui prieten apropiat? Cred ca monitorul iti innegreste sufletul si iti orbeste privirile intratat de mult incat practic uiti de tine si de cei din jurul tau. E o lume care te acapareaza atat de mult incat iti dispare si farama de sclipire din ochi sau seninatatea din inima...Te consoleaza atat de mult un zambet sin cealalta casuta de skype sau de messenger? De fapt la tine in fata monitorului esti tot tu, singurel, doar cu gandurile tale, fara nici un plan pentru ziua de maine si fara nici un scop in viitor...
Iti dispare pana si inspiratia de a pune pe o coala de hartie fanteziile personale sau gandurile ascunse care te bucura sau te intristeaza..mai reactioneaza poate o lacrima in coltul ochilor impaienjeniti de atatea jocuri si linkuri...
Dezastru total...clipe pretioase pierdute on...somn pierdut cand poti visa, cu ochii inchisi, ca esti o farama de cer si esti scaldat de lumina lunii :)

Noapte...

E tarziu...noaptea este singura si apasatoare, linistea din jur nu te lasa sa dormi, sufletul nu te lasa sa traiesti, iar inima arde...arde cu foc prin tot trupul, pana la epuizare; lumanarea lumineaza intunericul fiintei, cald si patrunzator, te transpune intr-un tot fierbinte si totusi rece..trupul e fierbinte, in suflet este gheata, focul arde mocnit si nu poate iesi la suprafata, pentru ca luna este singura.............si nimeni nu iti poate da ceea ce iti doresti, nimeni nu poate stinge focul, nici macar apa....nici macar gheata nu se mai poate topi in jurul tau...esti ca un vulcan care nu mai poate da firii ceea ce are mai fierbinte, esti ca o mare inchisa intr-o cutie de argint, fara scapare, esti ca un cer cuprins de jur imprejur intr-o cununa de nori care strange azurul si nu ii mai da drumul...Arzi...si nu te ajuta nimeni sa stingi flacara...esti mistuit de flacara cu fiecare clipa care trece...Te topesti si aluneci in nefiinta, fara sa te stranga cineva intr-un ciob de vis...aluneci, si topesti totul in jur...
Noaptea arde...si arde tot in jur...visul...ei bine, visul ramane...:)

...TU....

Am sa inchid ochii intr-o zi…si am sa te vad pe tine acolo..TU…esti acolo?..n-ai cum sa nu fi..te rog sa fi acolo, pentru ca daca nu ar fi asa, nu voi putea sa inchid ochii sa te vad.

Daca nu ai fi TU acolo, eu n-as mai putea sa visez…n-as mai putea sa cant, n-as mai putea sa ma infrupt din frumosul acestei lumi…Daca tu nu ai fi, n-as mai vedea noaptea luna sus pe cer…ziua nu as mai putea sa ma incalzesc cu raza de soare, iar ploaia nu mi-ar mai uda parul…Daca tu nu ai fi acolo, eu nu as mai putea plange, iar lacrimile mele ar deveni uscate…nu as mai putea rade, zambetul meu ar disparea pentru totdeauna…Daca TU nu ai exista, zarile ar fi mai sarace in stele, marea ar avea talazurile pustiite..Daca TU nu ai fi, florile din gradina sufletului meu ar muri ofilite, pentru ca nu ar avea cine sa le ude cu bunatate si multa atentie…Poate ca si vantul s-ar opri in loc daca TU nu ai fi acolo…TU…miracolul meu, vreau sa inchid ochii intr-o zi si sa te vad acolo, sa ma astepti cu bratele deschise si sa imi dai din nou viata…Sa-mi mangai parul cu vant..sa ma tii de mana in apus si rasarit, sa-mi alinti talpile cu valuri inspumate, sa-mi canti si sa imi razi, sa-mi arunci praf de stele pe fruntea ingandurata…

TU…doar TU, ma rog sa fi acolo, pentru ca vreau sa inchid ochii, sa te vad si sa uit de tot…Eu sa fiu TU si TU sa fi eu…

Am sa inchid ochii intr-o zi…TU…sa ma astepti acolo.

Just a wish....

Nu-ti imaginezi ce mult mi-ai lipsit
Nu m-ai cautat prin lume, sau nu m-ai gasit
Imi doream sa te ating, alergam sa te prind ,
De mana

Daca timpul nu a trecut indeajuns de mult
Sa ma iei in brate sa-mi spui ca nu te-am pierdut
Si sa ne ascundem de ploi sa nu ne gaseasca iar goi
Impreuna

..... Cat as vrea sa ma iei de mana
Cat as vrea sa fugim impreuna
Sa zburam spre niciunde, departe de lume
Doar noi doi

Strazile pe care tot merg, ma ascund sau ma pierd
Nu mai sunt la fel de pustii, atunci cand ma chemi
De ma vei iubi pana-n zori, am sa-ti dau aripi sa zblori,
Langa mine

.....Cat as vrea sa ma iei de mana,
Cat as vrea sa fugim impreuna,
Sa zburam spre niciunde, departe de lume,
Doar noi doi

......Cat as vrea sa ma iei de mana
Cat as vrea sa fugim impreuna
Sa zburam spre niciunde, departe de lume,
Doar noi doi

Visele sa fie-n culori
Soarele sa iasa din nori
Sa ne-alinte-n zori
Tu sa fii cu mine
Vreau sa ma trezesc langa tine

Ma privesc in ochii tai, si stiu tot ce simt
Si nu ai nevoie te timp ca sa stii ca nu mint
Am visat pentru noi, ca eram departe de ploi,
Impreuna

....Cat as vrea sa ma iei de mana
Cat as vrea sa fugim impreuna,
Sa zburam spre niciunde, departe de lume,
Doar noi doi

....Cat as vrea sa ma iei de mana
Cat as vrea sa fugim impreuna
Sa zburam spre niciunde, departe de lume
Doar noi doï

:)

Monica Anghel - Tu esti iubitul asteptat in vis

Eu, in taceri iti spuneam,
Ce sentimente-ti purtam
Tu, ca un cantec frumos imi pareai,
Ce doar atat sa-l ascult iti doreai,
Si, cand cu ochii tai tristi
Sa ma destainui insisti
Tot ce-n suflet tainic simt si adun
Ma indeamna sa cred si sa iti spun

Tu, numai tu
Din prima clipa
M-ai atras si-mi placi
Ca o adiere de zefir prin flori
Cu certitudini, la indoieli ma impaci
Si cu tandrete ne-ncetat ma-nconjori

Tu, numai tu
Tu esti iubitul asteptat in vis
Ce ma poate face de dor sa vibrez
Trei ursitoare de mult mi te-au promis
Azi esti aici si as vrea sa te pastrez



La intalnirea dintai,
Mi-ai spus o vorba - ramai
Dar, din pacate, eu am ezitat
Ca pe-o faclie arzand te-am lasat
Azi, cand mai bine pot stii
Trenul tau drag de a fi
Sa castig vreau, un timp risipit
Timp de farmec si dor neimplinit

Tu, numai tu
Din prima clipa
M-ai atras si-mi placi
Ca o adiere de zefir prin flori
Cu certitudini, la indoieli ma impaci
Si cu tandrete ne-ncetat ma-nconjori

Tu, numai tu
Tu esti iubitul asteptat in vis
Ce ma poate face de dor sa vibrez
Trei ursitoare de mult mi te-au promis
Azi esti aici si as vrea sa te pastrez


This really made my day:)

IF?

If you don't come back
all the seas will get dry
and I'll wait without you
Walled in at the end of a memory.

If you don't come back
my volition will get small...
I'll stay here
next to my dog, spying horizons.

If you don't come back
Only deserts will remain
and I'll listen just in case
this earth has still some beats

It [the earth] was so calm
when you loved me
there was a fresh perfume I inhaled
It [the earth] was so beautiful, it was so big
it had no end...

And every night a star will come
to make me company
to tell you how I am
so you'll know how things are going
Tell me, my love, my love, my love
I'm here, don't you see?
If you don't come back, there will be no life
I don't know what I will do.

If you don't come back
there will be no hope, nothing
I'll walk without you
with my sadness, drinking rain.

There will be always someone to take away your sadness...don't forget that:)

Remember to live

Hmm, ieri dimineata, in drum spre servici, m-am asezat pret de cateva minute pe o banca din parc..In spatele meu susura apa unei fantani, in fata mea bobocii inghetati de frig se chinuiau sa atinga raza inca friguroasa a diminetii...
Stand asa am inceput sa ma gandesc: oare de ce noi oamenii uitam mereu sa traim? Unde am lasat viata noastra si de ce?
......................
Cred ca din cauza frigului de dimineata gandurile mele brusc mi-au inghetat, pentru ca dupa cateva clipe mi-am mutat atentia spre grijile cotidiene si am zburat spre servici...
...La pranz, mult soare...
Am luat-o usor in directia "spre casa" si cum drumul meu traverseaza parcul, am hotarat sa nu ma abat de la traseu...Eram curioasa sa vad trandafirii de dimineata..
Aveam castile pe urechi si in timp ce mergeam eu in pasi repezi spre parc, m-am trezit ca lumea se uita atent la mine, trecatorii intorceau capul...Dupa ceva vreme constat si eu cu surprindere ca inaintam prin multime cu voce tare..cantam!
Am izbucnit in ras de una singura, cred ca altii ziceau ca oi fii nebuna, eu insa ma simteam bine..nu conta prea mult..
Priveam in jur, ziua in amiaza mare altadata parcul plin, acum aproape gol. Am profitat de liniste si m-am cocotat pe o banca langa fantana din parc...
Era asa de frumos..apa in spatele meu stralucea in bataia soarelui si susurul ei parca te indemna cu gandul la malul marii..
Mi-am desfacut parul si am lasat vantul sa-mi ravaseasca buclele...
Soarele imi batea in fata cu razele lui binefacatoare si parca imi incalzea sufletul, spulberand tot ce exista gand rau in interiorul lui...Adierea fina aducea miros de frunze, de toamna, de aramiu si galben....adiere de rugina si moarte si totusi adiere de viata intensa...
In jurul meu pasarelele zburau de colo colo, culegand de pe jos tot ce era bun de ciugulit si strangeau tot, parca pregatite sa le strice masa vreun copilas pornit sa imprastie aripile lor spre inaltul cerului.
Pui de oameni gangareau cativa metri mai incolo, mergand cu pasi de ratoi prin iarba aproape trecuta in nefiinta...
Era aproape liniste...Daca inchideai ochii puteai sa auzi trandafirii care, dimineata amortiti, acum isi desfatau petalele in bataia razelor de soare...
Puteai sa simti cum toata natura absoarbe cu ultimele puteri energia necesara pentru a rezista frigului ce va urma peste noapte, pentru a mai bucura cateva zile pe cei din jur cu minunile ei, inainte sa se astearna covorul alb al iernii...
Ridic capul de pe genunchi..deschid ochii...in jur fosneau frunzele, zburau pasarelele, vantul suiera linistit prin parul meu, apa clipocea cristalin..totul traia si totusi..
...
...Si totusi, oare cum se poate ca viata pretioasa din jur sa fie totusi umbrita de un suflet? Oare moare aceasta cu fiecare clipa care trece? Oare mai putem simti ce e frumos in jurul nostru?
Oare de ce noi oamenii uitam sa traim? Unde am lasat viata noastra si pentru ce?..........
Pentru un suflet in amurg de toamna?....