Noapte...

E tarziu...noaptea este singura si apasatoare, linistea din jur nu te lasa sa dormi, sufletul nu te lasa sa traiesti, iar inima arde...arde cu foc prin tot trupul, pana la epuizare; lumanarea lumineaza intunericul fiintei, cald si patrunzator, te transpune intr-un tot fierbinte si totusi rece..trupul e fierbinte, in suflet este gheata, focul arde mocnit si nu poate iesi la suprafata, pentru ca luna este singura.............si nimeni nu iti poate da ceea ce iti doresti, nimeni nu poate stinge focul, nici macar apa....nici macar gheata nu se mai poate topi in jurul tau...esti ca un vulcan care nu mai poate da firii ceea ce are mai fierbinte, esti ca o mare inchisa intr-o cutie de argint, fara scapare, esti ca un cer cuprins de jur imprejur intr-o cununa de nori care strange azurul si nu ii mai da drumul...Arzi...si nu te ajuta nimeni sa stingi flacara...esti mistuit de flacara cu fiecare clipa care trece...Te topesti si aluneci in nefiinta, fara sa te stranga cineva intr-un ciob de vis...aluneci, si topesti totul in jur...
Noaptea arde...si arde tot in jur...visul...ei bine, visul ramane...:)